squat

Un Chien Andalou

Posted in Film by yanta on March 31, 2009

Un chien Andalou

Un Chien Andalou a fost scris si regizat de Luis Bunuel in colaborare cu Salvador Dali,in 1929.Filmul a luat nastere prin imbinarea a doua vise:al lui Bunuel si Dali.Bunuel a visat un ochi despicat de o lama,in timp ce Dali a visat o mana gaurita din care ieseau furnici.

Filmul suprarealist a lui Luis Bunuel si Salvador Dali,”Cainele Andaluz”,poate fi descifrat pe baza afirmatiei lui Lautreamont:”frumos ca intalnirea dintre o umbrela si o masina de cusut pe masa de disectie “.

In prolog,un barbat isi ascunde briciul.Barbatul priveste prin geam si vede un nor usor indreptandu-se spre luna plina.Apoi vede un cap de fata tanara cu ochii larg deschisi.Spre unul dintre ochi se apropie lama briciului.Norul trece prin fata lunii.Lama briciului traverseaza ochiul fetei,sectionand-ul.(Sfarsit de prolog).Acest prolog poate fi interpretat ca fiind un atac asupra spectatorului sau avertizarea la ceea ce urmeaza sa se petreaca.

Alegoria aceatsa este dezovoltata in intreg scenariu si infatiseaza in mod concret urmatoarea scena,cand barbatul incearca sa violeze fata,spre groaza ei ,el apuca doua franghii si trage ceva greu legat de ele.Se vede trecand :intai un dop,apoi un pepene,doi calugari si,in sfrasit doua minunate piane cu o coada.Pianele sunt umplute cu hoituri de magari ale caror copite,cozi se revarsa din instrumente.Cand unul din piane trece in fata obiectivului se vede un cap mare de magar rezemat de claviatura.Apoi fata fuge,barbatul o urmareste,ea se refugiaza intr-o camera,dar inchizand usa printre bratul barbatului,se uita la el ,pe brat apar furnici apoi fata piveste camera care e identica cu cea din care a fugit si vede patul pe care este intins personajul a carui mana este in continuare prinsa in usa.avand ochii larg descisi si cu o expresie care pare a spune: “In aceasta clipa se va petrece ceva intr-adevar extraordinar!”.

Rezumatul acestui scrut metraj,este foarte larg povestit mai sus,dar consider ca este necesar deoarece scenele se deruleaza rapid,iar unele par a fi indiferente,parca spunandune ca filmul trebuie vazut cu “ochii diferiti”.Nici o imagine nu lasa o explicatie rationala,ci lasa o usa deschisa a irationalului,pastrand imagani care sa ne surpinda fara sa le putem si explica.

Furnicile de pe bratul barbatului simbolizeaza moartea,ca si in majoritatea picturilor lui Dali unde sunt un simbol al mortii.Chipul femeii,dragostea trupeasca din scena impuscaturii,poate fi  in opinia mea al Galei,muza inpiratoare in picturile lui,singura persoana care-l salveaza de nebunie,dupa cum marturiseste insusi artistul

Dali spunea ca a facut acest film pentru a perturba mentalitatea spectatorului,iar Bunuel sa socheze si insulte societatea burgheza.

In film ca si in vis este o scrantire a spatiului si timpului.Scrantirea timpului apare pentru a folosi subtitluri care sunt ca o cheie pentr intelegerea filmului.Scrantirea spatiului da opurnitatea de schimba locatiile.Strada si plaja ocupa acelasi spatiu inafara camerei,care este locul central al filmului.

Toate acestea,suprarealismul si psihoanalismul din intraga actiune, trebuie aceptate pentru ceea ce sunt,deci interpretarile filmului sunt proprii.Serghei Einsenstein definea “Un Chien Andalou” ca fiind dezintergrarea burgheziei.

Nebunia,dragostea,moartea,pictura,muzica,suprarealismul fac din acest scurt metraj de 15 minute o adevarata arta.De asemenea “cainele andaluz” reprezinta unul dintre cele mai importante momente din viata lui Luis Bunuel.

To be continued…

Advertisements

Pop Art

Posted in Arta by yanta on March 30, 2009

Pop art-ul este miscarea aparuta in preajma anului 1960.O reactie impotriva descompunerii si disparitia imaginii lumii vizibile in tendinte ca abstractia lirica si expresionismul abstract.Termenul “pop” este prima data aplicat la arte vizuale de catre Lawrence Alloway in legatura cu preocuparile aristilor reuniti in “Grupul independent” de la Instititul de arta contemporana din Londra,si exprima foarte clar interesul artistului pentru realitatea vietii cotidiene.

Colajul lui Richard Hamilton din imaginea de mai jos este prezentat o pereche comuna,un culturist care tine in mana o acadea uriasa,pe care observam inscriptia”pop” pe ea, si o “stripteoza”.In acest colaj se regasesc punctele de interes tipice artei pop,si anume tehnica(magnetofon si aspirator) si reclama,sali de specatole benzi desenate,atractia banala,intr-o atmosfera specifica,din care nu lispseste umorul,ce rezulta din acest amestec de genuri si specii.

hamilton03

"Just What is it that Makes Today's Homes so Different, so Appealing?" -Richard Hamilton

Miscarea Pop Art din S.U.A a aparut la inceputul celui de-al saptelea deceniu,este cronologic,ulterioara cautarilor artistilor londonezi,dar forta cu care se afirma,ii asigura prim-planul acestui capitol al artei contemporane.Cultul izoarelor artei pop americane sunt prezentate in tablouri transate realistie.

Un exemplu al colajului american picat de Tom Wesselmann,care creeaza naturi moarte,folosindu-se de cloaje taiate din reviste,si nuduri feminine,ca in “Cazile de baie”.Aici nu este vorba numai de cada ,ci si de femeia surprinsa in atmosfera intima a baii.

Cada de baie,1963

Cada de baie,1963

Pot spune ca cele doua exemple de picturi mentionate mai sus,pot fi interpretate ca o fotografie,de ce si nu o reclama.Totul este o imagine gata sa fie consumata.

Are loc avalansa imaginilor filmului,televiziuni,benzi desenate.Mediul este suprasolicitat si saturat de obiecte,de reproduceri ale obiectelor, iar artistul pop exprima o revolta impotriva amenintarii uniformizarii.

Pe artist nu-l  mai satisfac “imaginile imgaginilor”- ci aseaza in opera sa in intersul publicului-insusi realul,concretul,elemente ale lumii vizibile.

Se vorbeste in acesta miscarea despre nastera unei noi arte.Arta pop pentru care sau propus termeni ca “noul realism”,”Neo-Dada”,”pictura de firme”,”noul suprarealism”,a trezit ecouri in lumea intreaga.Fenomen artistic si social,arta pop,este un capitol deschis al artei contemporane,care are elemente de baza ca:obsesia vizualului,a realitatii obiective,aspiratia umanului.

Pop art-ul francez este noul realism care apare dupa anii ’60,iar activitatea lor artistica recurge la comprimarea,ingramadirea si impachetarea obiectelor de uz sau la prezentarea caricaturala a unor personaje omenesti.

Pop Art,o oscilatie intre arta si viata,cum spunea si Jeff Koons  “Arta este un mijloc de manipulare a oamenilor”.

Sa dau doua citate avand ca sursa wikipedia :

Artiştii pop au creat tablouri pe care fiecare dintre trecătorii de pe Broadway erau în stare să le recunoască într-o fracţiune de secundă: toate aceste minunate lucruri moderne pe care cu orice chip s-au străduit să nu le observe expresioniştii abstracţi”. (Andy Warhol)

Şi totuşi nu, arta nu transformă nimic, ea este doar formă pură. Artiştii nu au lucrat niciodată cu modele, în schimb totdeauna au lucrat cu culoare”. (Roy Lichtenstein)

Citate…

Posted in Citate by yanta on March 30, 2009

“Cinematograful este o revolta impotriva vechilor metode ale artei literare.Un atac.Un asalt…Filmul ne releva miscarea.Acesta e un lucru foarte mare”. Lev Tolstoi

“Abia cand filmul s-a eliberat de natura literara si s-a straduit procalmandu-se independent sa realizeze efectele vizuale proprii abia atunci a devenit scenariul un gen literar”.Bela Balazs

“Cadrul picturii este centripet,in timp ce ecranul este centrifug”.Andre Bazin

“Fara miscare nu exista cinematograf,poate numai fotografie care vorbeste…”.Mark Sennett

“Ideea ca putem fi mai mult decat aminale.Daca suntem doar animale avem nevoie de un cioban,un Stalin,un Ceausescu,ni se acorda un minim de paine,un minim de acumplari”.- acest citat poate fi asociat cu anumite scene din Fratii Kamarazov

Down By Law

Posted in Film by yanta on March 30, 2009

down_by_law8

Un regizor realist, Jim Jarmusch,care reuseste sa infatiseze viata nu prin procese verbale, ci reprezentand miscarile,gesturile,dialogurile redand pe ecran un “artificial” care reflecta realitatea.Un cineaist independent,al caror filme iti dau senzatia de sfarsit de lume, regasindute in acest tip de vizune ,in singuratatea personajelor lui.

“Down By Law”,un film independet,departe de filmele din Hollywood,Jim Jarmusch creeaza aici o lume care nu necesita o drama sau actiune ca sa impresioneze spectatorul.Scene simple asemenea uneu piese de teatru,care se deruleaza succint fara a creea un suspans.Insa in cele o suta de minute regizorul,reuseste sa umple povestea prin atmosfera,caracterele personajelor,muzica si de ce nu scenele fotografice alb-negru.Totul se misca lent,fara ca povestea sa abia un conflict dramatic.

Actiunea este naturala si credibila.Cele trei caractere in acest film sunt Zack(Tom Waits) ,Jack(John Lurie)si Bob(Roberto Benigni).Zack si Jack,al caror nume par a fi unu si acelasi,au acelasi caracter amandoi avand o atitudine pesimista a vietii.Bob este mereu in mijlocul celor doi, reuseste sa-i impace mai tot timpul si de ce nu el este cel care ii aduce pe toti trei la o prietenie sincera.

Sypnosisul filmului este simplu.Jack si Zack sunt arestati din aceasi cauza,o crima care nu au comis-o deloc,iar Bob un turist italian care vorbeste o engleza stricata este la randul lui arestat pentru omor prin imprudenta.Bob are un plan malefic de evadare,care il pune in aplicare cu cei doi.Singuri pierduti,cei trei nu gasesc o cale de iesire.Aici apar cadrele pictorale,absolut fantastice,care contribuie la atmosfera de mister a actiunii.Umbrele gri si negre,folosite in scena noptii,da filmului un ton negru.Apar numai plane generale,foarte putine prime sau medii,ceea ce lasa la alegerea specatorului sa codifice mesajul filmului.Norocul celor trei se iveste gasind o casa in padure,unde traia Nicoletta,fata de care Bob se indragosteste instantaneu si decide sa raman cu ea in padure.Zack si Jack merg pe cai diferite,lasand in spate o prietenie care era la inceput de drum.

Muzica in film este ceva absolut normal pentru regizor,el spunand odata, ca” muzica este punctul de start pentru filmele sale,imspiratia vine din muzica”.Coloana sonora este facuta de Tom Waits si John Lurie.Filmul incepe cu melodia lui Waits “Jockey full of Bourbon” si se termina cu “Tango till they’re Sore”,ambele de pe album sau Rain Dogs.Sunetul de un jazz-noir este facut de John Lurie.Muzica se potriveste perfect filmului.

Regizorul reuseste sa-l introduca in scena pe comicul Roberto Benigni,dar nu face cu acest autor din film o comedie ci reda anumite scene comice,prin engleza lui stricata.

Toata lumea are o zi proasta.O adevarata zi proasta.O zi asa proasta in care la sfarsitul ei nu-ti mai pasa de nimic.O zi in care la sfarsit stai jos si incepi sa razi dorindu-ti sa ai parte de ceva ce n-ai avut niciodata.

Filmul nu este numai estetic,ci reprezinta si o noua viziune a lumii,fara a fi moralist.